Comete
Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, „steaua cu păr”) sunt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă, care se rotesc în jurul unui Soare. De obicei, este vorba de Soarele Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii.
Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase și cozile lor lungi și strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp.
Caracteristici fizice
Majoritatea cometelor sunt formate din trei părți:
un nucleu central, solid;
o coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul;
o coadă lungă de gaze și praf în prelungirea capului.
Nucleul
Nucleul cometei Tempel 1 fotografiat de sonda spațialǎ Deep Impact. Nucleul mǎsoarǎ aproximativ 5-7 km în diametru.
Partea solida a cometelor este formată dintr-un nucleu mic, întunecat, construit din compuși organici și gaz înghețat (având o temperatură de -270 °C). Printre compușii organici se pot numără monoxid de carbon, metanol, etanol, cianura de hidrogen și etan.
Diametrul nucleului la intrarea cometei in sistemul solar poate fi de la 100m până la 40 km, având o masă de ordinul 10^-9 mase terestre.
Atunci când cometa se află la distanță mare față de Soare, nucleul are temperaturi foarte scăzute, gazele păstrându-se în stare solidă în interiorul nucleului. În aceste cazuri, cometele mai sunt numite și „bulgări de zăpadă murdară”, deoarece mai bine de jumătate din compoziția lor este gheață.
În apropierea Soarelui, întreaga materie gazoassă este volatilizată, dar o parte din nucleu, protejat de un strat de pulbere rău conducător de căldură, rămâne solid.
Nucleele cometelor se numără printre cele mai întunecate obiecte cunoscute din sistemul solar. Sonda Giotto a constatat că nucleul cometei Halley reflectă 4% din lumina care cade pe el, pe când asfaltul reflectă 7%.
Coama
În jurul nucleului se formează un nor imens de gaz, numit coamă. Coama se mărește pe măsură ce cometa sa apropie de Soare. Căldura Soarelui forțează nucleul de gheață să se topească; astfel apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de mii de kilometri.
Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei.
Coada
Cozile cometelor pot fi formate din gaz și din praf, reprezentând alungirea coamei cometei în direcția opusă Soarelui datorată presiunii luminii și vântului solar (format din particule încărcate electric).
Coada poate fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă.
De multe ori cometele prezintă două cozi:[1] una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă este vizibilă datorită gazelor ionizate din care este alcătuită. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde.
Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă și Soare (cu cât cometa este mai aproape de Soare cu atât coada sa devine mai lungă).
Tipuri de comete
Orbitele cometelor: 1P/Halley(elipsa portocalie), 9P/Tempel 1(elipsa verde), 17P/Holmes (elipsa portocalie) și 103P/Hartley 2 (elipsa roșie). Sunt afișate și orbita lui Jupiter(cerc albastru), orbita sondei spațiale Deep Impact(elipsa punctată galbenă) și orbita navei spațiale în timp ce îndeplinește misiunea Epoxi(cerc alb).
După modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete:
Comete scurt periodice - sunt comete ce au orbite mai mult sau mai puțin eliptice, asemănătoare cu a planetelor sau a asteroizilor. Aceste comete își au originea în centura lui Kuiper și au perioade orbitale mai mici de 200 de ani. Sunt formate din resturile de materie dintre orbitele planetelor Neptun și Pluto. Cometele scurt periodice sunt împărțite la rândul lor în familia lui Jupiter (comete cu perioade orbitale mai mici de 20 de ani) și în familia Halley (cu perioade orbitale între 20 și 200 de ani).
Comete lung periodice - au orbite excentrice, care le poartă mult dincolo de orbita planetei Pluto. Perioadele orbitale sunt cuprinse între 200 de ani și mii sau chiar milioane de ani.
Comete neperiodice - vin din norul lui Oort, trec pe langa Soare și nu se mai întorc vreodata. Atunci când se află în interiorul Sistemului Solar se comportă similar cu cometele lung periodice, cu diferența că au traiectorii parabolice sau ușor-hiperbolice.
Soarta cometelor
Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă în asteroid.
După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare volatile, devenind o cometă bătrână. Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi).
Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara Sistemului Solar datorită interacțiunii cu un alt corp ceresc, de pildă cu o planetă (în special cu Jupiter).
Comete celebre
|